[dropcap]S[/dropcap]atul Ion Corvin (Guzgun) pe denumirea veche, reşedinţa parohială este aşezată la intersecţii de drumuri: şoseaua naţională Constanţa-Ostrov, şoseaua Ion Corvin-Cernavodă şi şoseaua Ion Corvin-Viile. Acest sat a fost populat de etnia turcă iar în anul 1800 de cetăţeni români veniţi din Transilvania şi Muntenia. La venirea lor aici au găsit o populaţie compactă de turci. Azi, în acest sat românii şi etnia turcă trăiesc în bună înţelegere.
Topografia satului: În general împrejurimile satului este deluroasă chiar de aici încep păduri de stejar, carpen, frasin, ulm şi salcâm. Satul este așezat pe o vale ce se prelungește până la Dunăre. Predomină solul argilos propice pentru vii și pomicultură. Locuitorii satului s-au ocupat și se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor. Până în anul 1944 nu era decât o școală cu o sală de clasă, acum funcționând o scoală generală cu 8 clase. În localitate este construit un cămin cultural pentru spectacole artistice, filme și diverse evenimente culturale. De asemenea, în comună se află un dispensar uman și un cabinet stomatologic cu personal medical de specialitate unde locuitorii își pot căuta sănătatea. În comună se mai găsesc o grădiniță, un post de poliție și un oficiu poștal.
Parohia Ion Corvin mai are în componența sa casa parohială compusă din trei dormitoare, bucătărie și baie ce se află în curtea Bisericii.
Pe raza comunei Ion Corvin, este situată Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei unde Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia lui Hristos.
Din spusele bătrânilor, Bisericii Ion Corvin, cu hramul Sf. Gheorghe, Protoieria Băneasa, Arhiepiscopia Tomisului, i s-a pus temelia în anul 1852, iar după războiul din 1877 s-a reluat lucrarea finalizându-se în anul 1882. Alte izvoare care să ateste precis anul construcţiei nu sunt. Deasemeni nu se cunosc numele ctitorilor sau restauratorilor. În anul 2000, acoperişul bisericii a fost refăcut. Sfântul lăcaş al bisericii este aşezat pe panta dealului dinspre apus, cam la mijlocul satului. Construcţia este stil vechi, clădire joasă, doar turlele o scot în evidenţă. Cauza este, după cum spun bătrânii satului, că pe timpul ocupaţiei otomane nu se dădea voie să se construiască biserici sau, dacă erau construite, înălţimea lor să nu depăşească înălţimea geamiei.
Forma bisericii este crucea, zidurile sunt din piatră şi cărămidă şi foarte groase. În faţă se prelungeşte acoperişul cu trei metri sprijinit pe stâlpii zidiţi din cărămidă formând în faţa bisericii un coridor deschis. Biserica este acoperită în întregime cu tablă galvanizată. Nu există pictură interioară şi nici inscripţii sau plăci comemorative. Se spune că biserica a fost construită de meşterul “Calfa Toma”. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate în stil bizantin într-un colorit general aurit-roşcat.