[dropcap]C[/dropcap]omuna Ion Corvin este o aşezare veche, a cărei origine se pierde în negura vremii. Lipsa unor informaţii exacte, complete, nu ne dau posibilitatea stabilirii cu certitudine a datelor primelor aşezări omeneşti pe actualul perimetru al comunei.
Istoria întregii regiuni a Dobrogei, cu geografia, etnografia şi toponimia dobrogeană este în multe privinţe, istoria fiecărei localităţi.
Sub influenţa stăpânirii otomane, numele comunei a evoluat oarecum în mod specific limbii turceşti: Husdekent, Cuzdkunt, Cuzdgunt, de unde cristalizarea actuală Cuzgun (porumbel) – vechiul nume toponimic al localităţii Ion Corvin.
Teritoriul actual al satului Ion Corvin a fost locuit de strămoșii noștri traci sau dacogeți, o confirmă printre alte dovezi și inscripțiile cu nume trace și getice descoperite. Astfel, au fost descoperite inscripții antice din timpul stăpânirii romane, ceea ce face să se tragă concluzia că populația de aici a avut chiar unele legături comerciale cu coloniile grecești din Dobrogea deoarece a fost descoperită o inscripție greacă datând din epoca romană, iar alta care atestă și numele unei femei gete.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că la numai 14 km de Ion Corvin se află localitatea Adamclisi pe teritoriul căreia împăratul Traian a întemeiat cetatea – oraş numită Tropaeum Traiani, cetate ce a avut rol de obstacol în calea incursiunilor de-a lungul Dobrogei şi care în jurul anilor 165-170 d. Chr. a fost ridicată la rangul de „municipium”. Inscripţiile arată că, pe vremea împăratului Marc Aurelius, în acest oraş trăiau mulţi daci care apoi s-au romanizat.
Urmele unei alte aşezări antice se disting şi acum pe teritoriul satului Viile, sat component al comunei, ce se află la distanţă de 8 km de Ion Corvin, la 6 km depărtare de Dunăre şi la 8 km de şoseaua principală Constanţa – Ostrov. Satul Viile este cunoscut în documente sub numele de Beilie, fondat la o dată destul de veche având în vedere faptul că pe teritoriul satului se observă şi acum urmele unei aşezări dacice. Aşezarea dacică se află pe malul Dunării într-o poziţie strategică şi comunică cu aşezarea actuală a satului printr-un drum, cunoscut între localnici sub numele „drumul cetăţii”.
În istoriografia antică de limbă latină târzie, sunt menționate în Sciţia Mică, respectiv Dobrogea Sudică, două localități situate foarte probabil în zona teritorială a comunei Ion Corvin, așa cum este cazul cu localitatea Tegulicium, identificată cu „Cetatea de la Capul Piscului” la o distanţă de 6-7 km de actuala localitate Viile spre N, aproape de malul Dunării.
Cercetări mai noi, afirmă că localitatea Ion Corvin a fost fondată la sfârșitul secolului al XVIII- lea. Datorită poziției sale geografice, satul s-a mărit foarte repede și la începutul secolului al XIX- lea număra 3000 de suflete, majoritatea fiind turci și tătari și fiind trecut în documente ca oraș.
În 1840 Cuzgunul (actuala localitate Ion Corvin) era enumerată printre cele 16 târguri ale Dobrogei (alături de Rasova, Kustendge, Mangalia, Hârșova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag). Pe la începutul secolului trecut, Cuzgunul era pavat, iluminat, foarte bine întreținut, ca punct de încrucișare a mai multor drumuri ce veneau din Silistra și Bazargik. Satul Cuzgun a cunoscut din plin vitregiile războiului ruso – turc și a avut o perioadă de înflorire în timpul stăpânirii otomane. Fenomenul de creștere și descreștere a populației a determinat schimbarea organizării administrative și implicit a statutului localității din comună rurală în comună urbană și invers.
Studiile istorice și arheologice precum și documentele de arhivă ne precizează cu certitudine vechimea și originea Satului Mircești cunoscut și sub denumirea de Demircea. Din aceste documente se desprinde faptul că localitatea a fost fondată mult mai târziu decât celelalte sate cu care se învecinează. Mormintele și unele obiecte vechi descoperite conduc la concluzia că satul Mircești a fost fondat de câteva familii de tătari veniți în Dobrogea. Treptat, satul a fost populat de familii de români veniți din Transilvania și din Câmpia Română, cât și de câteva familii de bulgari.
Satul Mircești avea o arhitectură specific românească, deși alături de români se aflau turci, tătari și bulgari ce se ocupau de agricultură. Inițial satul aparținea de comuna Beilic și purta denumirea de Demircea. În anul 1930 i s-a schimbat denumirea în Mircești, iar în anul 1948 a trecut la comuna Ion Corvin.
În perioada regimului comunist, satul Mircești a dispărut de pe harta Dobrogei, urmare a aplicării politicii de restructurare a așezărilor rurale și de modernizare a agriculturii practicată în perioada respectivă.
Satul Rariștea a fost fondat în jurul anilor 1754 – 1755 și era cunoscut sub numele de Bazarghean, ceea ce însemna „Sat al târgului”. O perioadă a aparținut de comuna Valea Rea, apoi de Negureni și în cele din urmă de comuna Ion Corvin. Așezat în partea de S-V a comunei, satul are un relief variat pe teritoriul căruia au existat în vechime păduri seculare de mari întinderi.
Satul Crîngu nu beneficiază de documente corespunzătoare care să ajute la stabilirea cu exactitate a datei fondării, dar se știe că în 1897 satul se găsea pe același loc unde se găsește și astăzi, cu o populație turco – tătară, dar și familii de români colonizate din Teleorman, Ialomița, Făgăraș și Sibiu.
După 1897, populașia musulmană din sat – ca urmare a neînțelegerilor cu românii – a vândut proprietățile deținute și a plecat în localitățile Cobadin, Ciocârlia, Basarabi, aflate în apropierea orașului Constanța.
Satul Brebeni a purtat în vechime o denumire de origine turcă – Ciucurchiu – și din mărturiile bătrânilor rezultă că a fost fondat în jurul anilor 1860 – 1870. După anul 1877, satul a fost populat cu câteva familii de coloniști care au fost împroprietăriți cu teren agricol și păduri. După unele statistici, în anul 1990 satul avea o suprafață de 966 ha din care 40 ha erau ocupate de vatra și grădinile satului, iar populația din sat era de 42 familii cu 151 de membri.